Poezie
Blestem venerat
1 min lectură·
Mediu
vreau să scobesc munții de zgură din sufletul meu
să scot totul din mine,
să nu mai simt acest blestem venerat, numit iubire,
vreau să opresc tornada gândurilor mele
să fie liniște senină,
să spulber chipul tău de înger trădător,
moartea s-o înving cu chin și dor...
să te alung vreau chiar și din oase,
să rup din carne acolo unde doare,
urechile să le astup să nu mai sune
acele șoapte lungi cu dulci suspine,
tălpile-mi de fier să le topesc
să n-am cum să ajung la tine
și ochii mei să-mi chinuiesc,
cu întuneric ruginit pe o vecie!
001001
0