Prietenă cu dimineața

Înainte nu eram prietenă cu dimineața

Lenea și mofturile mă trăgeau de cămașa de noapte din bumbac fin înapoi în cuibul bine încălzit,

Cu perdeaua trasă înfruntam razele de lumină obraznice ce-mi ștergeau ceața din ochi fără să le fi dat voie…

Pleoapele ingreunate de oboseala zilei de ieri se ridicau cu o silă chinuitoare

Gânduri posomorâte, gri năvăleau ca un tsunami

Plapuma mă cuprindea și mă alinta din toate părțile

Și îmi doream ca timpul să nu curgă

Să pot să mai zac în suferința mea tihnită;

Acum sărutul tău e bună dimineața pentru mine,

Mă trezesc cu un zâmbet gingaș la vocea ta suavă ce-mi mângâie obrajii,

Cafeaua făcută de tine e cea mai bună combinație dintre dulce și amar, cu o lingură mare de dragoste necondiționată,

Iubirea ta îmi aduce speranța unei zile curate,

Lumina delicată pătrunde în adâncurile ființei mele,

Doar perdele stau supărate, îmbrâncite în stânga ferestrei,

Acum că te am lângă mine

Sunt prietenă cu dimineața!