Poezie

Soare de toamnă

1 min lectură·4 octombrie 2018

Mediu

stau în odaie și privesc prin stropi de ploaie mari, uscate pe geamul obosit

ce lasă lumina să pătrundă tot mai greu acum,

soarele de toamnă încă jucăuș îmi ajunge la degetele leneșe ale picioarelor amorțite

îmi urcă încet, timid până la buze și se oprește brusc

simt un sărut fierbinte de adio;

fericirea unei amintiri de vară își face loc în cămara de amintiri

când mă scăldam în lumină și-mi săruta-i cu râvnă tot trupul…

o păstrez bine pentru iarnă, când razele tale

îmi vor mângâia alene doar pletele ieșite de sub căciula galbenă croșetată de bunica

și degetele-mi vor cerși o atingere de-a ta

dar tu vei sta măreț, indiferent ascuns printre ceruri;

timpul subtil va deveni mai greu

un chin până ce-ai să mă strângi iar în brațe

zilele cu-n ton de gri accentuat îmi vor apasa umerii reci,

paltonul negru lung, înghețat, ca o cușcă cu pereți de fier

mă va ține departe de tine;

somnul adânc va fi tot ce-mi doresc

cu vise din belșug și prea colorate

iar pe când să mă trezesc

sărutul tău încins iar să-l primesc!

001.041

Cuth Hajnalka. “Soare de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cuth-hajnalka/poezie/14132124/soare-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.