Poezie

Castane, toamnă, amintiri…

2 min lectură·2 octombrie 2018

Mediu

Afară miroase a toamnă târzie,

sărutul iernii ce se apropie îmi face obrajii rumeni,

simt cum inima accelerează să îmi țină trupul cald și confortabil,

mă uit la cer și văd un stol grăbit de rațe sălbatice

cum caută căldura verii, urmează o cale

ce doar ei o cunosc spre noi primăveri;

inocența de copil îmi umple sufletul de bucurie

mă plimb pe covorul de frunze colorat ce-mi încânta privirea,

ridic o castană abia desprinsă din castanul gigant din grădina bunicii,

legătura cu pământul devine mai vie când o ating,

coaja catifelată de un maro intens îmi trezește simțurile,

îmi amintesc de străzile reci din New York

când mă plimbam de mână cu iubitul meu

și mâncam castane prajite

zâmbeam amândoi și vorbeam cu gura plină

eram un întreg într-o lume dezbinată, străină;

gustul de cărbune ars îmi provoca un amar plăcut ce-l îndulceam cu fantezia,

că odată ce ajunși în garsoniera de 35 de metri pătrați din Queens,

vom face dragoste la căldura șemineului, cu luminile stinse…

Fără să îmi dau seama am grăbit pașii spre casa veche a bunicii

care acum o numeam “acasă”,

el mă aștepta pe verandă, sorbea încet din cafeaua proaspăt făcută,

mă privea cu o dragoste blândă

știam, gândurile mele nu-i sunt străine

și vorbele sunt de prisos,

atunci mi-am pus o dorinta:

"cu el să îmbătrânesc aș vrea,

împreună să ne-ndreptam spre acel loc mai luminos".

001.065

Cuth Hajnalka. “Castane, toamnă, amintiri….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cuth-hajnalka/poezie/14132067/castane-toamna-amintiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.