Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
Se cerne timpul în noi, curgând ca dintr-o sită,
Povara lui se-adună pe inima-mi zdrobită
Văd urmele-ți de pași, săpate-n a lui praf
Atît de indistinct, atâta de firav.
Rămâne numai vântul, al toamnei vestitor
Să spulbere în juru-mi, cu palele-i de dor,
În încleștarea rece a miilor de brize
Desprinse, ofilite, imaginare frunze
Dispar în norii reci calzi amintiri de vară
Așa cum mor fotoni de umbră-n astă seară
În bezna tot mailungă toamna ce eclozează
Îmi macină speranța și o fosilizeză.
001.120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/14015626/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.