Poezie
Mirosul tău nestins
1 min lectură·
Mediu
Miroase încă amintirea ta în jur
Și mă înțeapă-n mii și mii de locuri
Mă-mbracă-n nori de abur și de fum
Lacrimile picurând peste nestinse focuri
Te simt mișcându-te fără să te poți abține
Ca un tablou vetust bătut de gând și vânt
De nu te văd de mult, mireasma ta rămâne
Veșnică exclamare din nerostit cuvânt
O urmă tot mai mică din trupu-ți de femeie
Chircită urmă, uitată’n gînd și așternut
De rai aprins, sau numai o scanteie
Mocnind în patul ce te-a vrut.
Mai bântuie-mă doar o clipă
Lăsând în urmă un cald scrum
Așteaptă să visez, apoi tu te ridică
Plecând departe, pe-al tău drum
Din ce în ce devino tot mai vis
În noptile ce vin, din ce în ce mai lungi
Mai lasă-te visată, în sufletu-mi aprins
În care știu că nu o să mai ajungi.
001.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Mirosul tău nestins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13990160/mirosul-tau-nestinsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.