Poezie
Amintirea ta
1 min lectură·
Mediu
Atâta liniste în nesfârșită noapte
Să te aud din nou, ivită dintre șoapte
O rază ce străluce în bezna, care-n jur
Suflă în lumânare și-o pâlpâie a scrum.
Atâta de adâncă și cât de neînvins
Este singuratatea în care m-ai închis
Să văd mereu prin geam cum una cate una
Ferestrele din jur iși mistuie lumina
Și cât de liniștită adormi în altă parte
Fără sa știi că noi am mai pierdut o noapte
Plină de promisiunea din clipele marunte
Când sunt doar eu și tu și nimeni să ne-asculte
Și câte ți-aș mai zice,de nu te-as ști, într-una
Și cât te-aș căuta, de aș ști unde ți-e urma
Pe care ai lasat-o plecând din locul gol
Unde doar amintirea-ți se carie domol
001084
0