Poezie
Furtună
1 min lectură·
Mediu
În seara ce se umple, aspră și pustie
Nimica nu mai este, nimeni nu ne mai știe
Iar ploaia ce străpunge încețoșare-albastră
Când îmi întinde mâna și-o frânge de fereastră.
Grelele broderii de nouri se adună
Se-apleacă și se scurg în ploaie și furtună
Ce copleșita lume o-ncarcă și-o inundă
Lăsând o cochilie golită și imundă.
Pământul își scufundă natura în șuvoaie
Iar fulgerul lumină o lume care moare
Rafale ce se țes ca-ntr-un imens război
Asupra-ne se-ntind, ca să ne ude, moi.
Și stropii reci ce zburdă, ca zburătoare rouă
Þâșnesc către pământ să-l ude și să-l plouă
Iar aerul din jur miroase a pucioasă
Cerul respiră greu în atmosfera groasă.
001.243
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Furtună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13989981/furtunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.