Poezie

Odinioară

1 min lectură·21 septembrie 2011

Mediu

Te-am văzut odinioară când mi-era mai bun văzutul

Nu erai decât o umbră, bună doar de pus pe sârmă

Te-am învins poate o dată când nu prețuiam învinsul

Și-am rămas gol, gol în mine, fără vele, fără cârmă.

Te-am dorit odinioară cum,poate, mai dorești vântul

Să-ți așeze pe spinare visul care se destramă

Þi-am citit din vorbe – șoapte tot ce refuza cuvântul

Și-am rămas pe metereze fără să îți știu de teamă

Ai plecat spre nicăieri, cu plecatu-ți cel mai aspru

N-a străpuns prin geana ta un uitat să mă dezlege

Te-am citit : un meteor dintr-un cel mai rece astru

Care pleci definitiv și din suflet și din lege

Am citit că suntem doi câteodată – niciodată

Că din doiul dedublat, câteodată suntem patru

Iartă-mă că îți urăsc vorba mult prea înțeleaptă

Când discerni că soarta-i miez și iubirea-i numai cadru

001.083

Cucu Constantin. “Odinioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13989435/odinioara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.