Poezie
Caniculă
1 min lectură·
Mediu
În amintirea tot mai fadă a zilelor de mare
Sub cerul care căldura îl topeste
În picături de ceară-sudoare pe spinare
Sunt doar un călător pe care miraju’l urmăreste
Pe drumul care arde și fierbe sub picioare
Precum un abur cald, neclar, evaporat
Stingherul trup de’atâta vreme\'mi moare
Lăsând doar sufletul inert, mumifiat...
Mă scurg încet pe’asfaltul ce fumegă și arde
Din nu știu ce destin spre nu știu care soartă
Descrisă în gazetă - mică publicitate
Vânzând speranțe vii lângă iubire moartă
Topi’mă-voi la ceasul de amiază prea fierbinte
În aerul de care mi-e frică să’l încerc
Canicular si trist, mă pierd fără de minte
Mergând fără oprire în viață ca în cerc ...
001364
0
