Poezie
Un zambet o sa ajunga
1 min lectură·
Mediu
Cine-ar fi zis ca dup-atâția ani o să mai doară
Ca fierul roșu gândul despre tine
Că încă mă feresc, dar arde-n mine
Același dor ce l-ai aprins odinioară
Cum poate oare fi atâta de subtire
Uitarea ce-am țesut-o în timp noi amândoi
Și cum de mai exista o punte între noi
Când ani în șir au putrezit ultimele fire?
De ce încă îmi pasă dacă trăiesti sau nu
Și mă gândesc la tine , câteodată
De ce de amintire nu pot scăpa odată
Și orișicând visez, în visul meu ești tu.
Și dacă, uneori, ma simt iar fericit
De ce mă urmărești, ca o fatalitate
Să te arăti mereu, cu chipul tău în toate
Ca-n flacăra ta alba sa fiu mereu pârlit.
Mi-e dor de vocea ta, plecând adânc din piept
Și uneori visez că-mi scrii , sau simt că o să suni
Îmi trece ziua rece, dar noaptea –s în calduri
Dorind să imi vorbești, ca iarăși să te-aștept
Azi chiar dacă e clar că totul a trecut
Aș vrea macar să te mai văd în fugă
Și dacă vei zambi, să știi că o s-ajungă
012.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Un zambet o sa ajunga.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13925742/un-zambet-o-sa-ajungaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Voi enumera citând și dacă îți dai seama singur, bine dacă nu, nu mai sunt șanse deci
-o să mă doară ca fierul roșu-
-ca-n flacăra ta albă să fiu mereu PÂRLIT-
-...dar noaptea-s în călduri- ????-
-să te mai văd în fugă-