Cererea de prietenie

Primesc o notificare și o cerere de prietenie FB. O persoană cu knicknameul „Pupacioasa rău de tot” pare că dorește să fie în relații de amiciție cu mine sau cu, desigur, vreun tiz al meu. De obicei accept cam toate cererile de prietenie. Din punctul acesta de vedere sunt întrucâtva ca BOR – deschis pentru toți credincioșii câtă vreme nu fluieră în biserică. Ca și înalții prelați am multe prostii de spus și ar fi păcat ca singura beneficiară să fie nevastă-mea. De data asta însă mi-am încălcat un pic principiul. În primul rând fotografia din profil, în ciuda unor caractere feminine nete (bluzița, rujul) ar putea totuși aparține la fel de mult vreunui pupăcios. Și când e vorba de pupăcioși cam trag linia, mai ales la ăia care pupă rău. În al doilea rând, oricât de liniștită pare nevastă-mea în ce privește relațiile mele cu reprezentantele sexului frumos, încep să cred că adăugarea unor caractere ca „pupăcioasa”, „giugiulitoarea acrobată” sau „floci nescărmănați” pe lista mea ar putea-o vexa cam la același nivel la care m-aș simți iritat de eventuali prieteni de-ai ei de tipul „babardel”, „gușterul cu un ochi” sau „priapism”. În fine oricât de mult aș susține psihiatria ca disciplină, bolnavii psihici în particular nu pot totuși să mă hotărăsc să devin factor de vindecare prin psihoterapie, eventual pupături, pentru o persoană a cărei identitate de gen de-abia acum începe să devină clară