Primate dotate

Se spune că dintre primate specia umană este, la nivel de mascul, una din cele mai dotate. Că anii de evoluție (sau designul divin) au condus la o pulă ceva mai mare decât ar fi fost necesară dintr-o perspectivă strict reproducătoare, ca o contrapondere adecvată calităților evident superioare ale partenerelor noastre, vizibile (dar mai ales audibile) încă din zorii preistoriei. Eu fiind mai degrabă un evoluționist sunt convins că presiunea selecției a apărut îndeosebi atunci cînd prima femeie a descoperit limbajul articulat, invenție care s-a răspîndit în doar câteva secole la toate femeile primitive, ajungând la un moment dat și la bărbați. O dată ce aceștia au înțeles semnificația frazei „Asta-i pulă?” urmată de chicotit ceva din simplitatea guturală a mesajelor masculine și din bucuria simplă a violului s-au disipat pentru totdeauna, generații întregi de vânători-culegători hălăduind distrați prin savane, cu săgeata în arc dar gândul la pula lor batjocorită, victime sigure pentru felinele cu colți, ele însele vânătoare-culegătoare, dar cu o dotare sexuală necontestată de femele. În loc să ia exemplul gorilelor, mândre de haremurile obligate să le culeagă banane și să îi purice în ciuda unor pulișoare de le-ar fi jenă și hamsterilor de ele, masculul speciei umane, incapabil încă de a deprinde suficiente cuvinte articulate cât să riposteze adecvat („zi bogdaproste și de asta maimuță neepilată”, „taci femeie, că e încă patriarhat” sau „lasă asta, uite ce coaie am”) a preferat să se expună decimării în junglă. Au rămas desigur unii membri privilegiați pe care translocarea cromozomială, mutațiile punctiforme sau rugăciunile feminine la zeitate i-au făcut să se nască cu puloaie. Din motive neelucidate până acum acestora le era interzisă vânătoarea, pescuitul în ape adânci și culesul de ciuperci, fiind preferați la activități de mentenanță prin peșteri. O anumită bunăvoință feminină față de ei a fost notată de toată lumea, îndeosebi de supraviețuitorii cu pulă mică întorși cu mamutul în spinare, siliți să constate cum aceeași primitivă, a cărei menstruație, cefalee și proastă dispoziție din cursul dimineții crease necesitatea convertirii impulsului sexual în reprezentări rupeste mânjite pe pereți este acum voioasă și cu ochii strălucitori, genele proaspăt făcute, unghiile pilite, părul strâns în coc și un oscior nou înfipt în nas. Mai mult trântorii cu pula mare primeau mereu cotletul în timp ce vânătorilor cu pula mică le rămânea șoriciul și din fructele aduse adesea doar sâmburii, plini de fibre și vitamine, dar întrucâtva nesățioși. Să ne mirăm că rata acelora dintre ei care se ofereau voluntar la sacrificii s-a dublat ? Oricum, tanda pe manda, aceasta este, în opinia mea științifică, modalitatea evolutivă prin care am atins, ca specie și fiecare dintre noi ca individ, această fălnicie cu care, recunoscători strămoșilor noștri, ne mândrim astăzi.