Nodulii

În contextul cancerofobic al epocii actuale, în care aparent oamenii ar prefera cancerului orice infarct, emfizem sau diabet, urmare a creșterii rezoluției metodelor imagistice dar și a adresării către acestea a unui număr crescând de persoane cu sau fără suferințe tot mai mulți pacienți se adresează doctorilor pentru existența în corpul lui a cîte unui nodul. Din punctul de vedere al pacientului „nodulul” este o boală, o entitate cu iz oncologic prăvălită în miezul corpului său esențialmente nonnodular, ciudată și amenințătoare ca o grisină într-un bol cu spaghete. Am consultat femei isterizate și plânse de decelarea în tiroida și sânii lor, cu ajutorul ecografului și uneori și a imaginației ecografistului a câte unei neregularități minuscule, generos botezată „nodul”. Termenul de „nodul” este doar un termen descriptiv (cum ar fi „gâscă”, „viezure” sau „mătușică”), ce e drept îmbrăcat cu conotația pedantă caracteristică profesiei mele. Este un termen care sună mult mai bine decât alternative ca „bubulină”, „benghi” sau „gâlmă”, în contextul în care profesia medicală adoră astfel de termene medicale („medic” în loc de „felcer de oameni”, „cod albastru” în loc de „săriți, crapă” sau „obezitate de aport” în loc de „hăpăitor profesionist”), probabil pentru că oferă cea mai bună șansă de comunicare noninteligibilă a incertitudinilor medicului, exprimată în această chineză locvace către pacientul în căutare de certitudini, surd și fără translator. Dar este bine de înțeles că, dincolo de termenul ales, prin nodul arareori se înțelege „cancer”. Dacă un medic chiar crede că ceea ce a văzut, pipăit și l-a minunat are o bună șansă de a fi malign, necum mortal, el va descrie această situație cu termenul de „tumoră”, putând în funcție de localizarea acesteia să-nceapă a bate apropouri despre plata în avans a onorariilor viitoare. Nu pretind că nu se poate uneori, de la evaluarea unui astfel de nodul, să se ajungă la diagnosticul de cancer. Dar spun că este treaba doctorului să facă asta într-o măsură mai mare decât ar este treaba pacientului să se panicheze în avans. Chiar la nivelul unui profan sunt modalități de bun simț pentru a recunoaște pericolul potențial al câte unui nodul. Eu de exemplu am încetat de mult să mă îngrijorez de micile excrescențe care cu vârsta îmi mai apar pe piele mai mult decât aș face-o pentru părul ce pare, de ceva vreme, a-mi apăra urechile de praf. Dar probabil că m-aș panica dacă astfel de excrescențe și astfel de pilozitate în exces mi-ar apărea pe pacificatorul de femei sau cele două alcaline care îl desevesc. O masă de dimensiunea unui pomelo li consistența unei nuci uscate a depășit de mult ideea de nodul și ar trebui să îngrijoreze mult mai mult decât formațiuni întâmplătoare de forma, mărime și semnificația bobului de linte. Așa că simt ca fiind important să transmit profanilor ca, fără a renunța, doamne ferește, să își plătească doctorul, să nu se mai panicheze de orice nodulaș mai mult decât s-ar panica un cultivator olandez de lalele de existența în mijlocul lanului pentru export a unui fir de bășina porcului. Dar nici să nu aștepte până ce lanul de lalele se va fi umplut în asemenea hal de susnumita plantă cât să trebuiască să intre chirurgul cu aratul.