Poezie

Șoaptele hidrogenului

1 min lectură·19 iunie 2004

Mediu

Prin porii pielii

trec corăbii spre porturi,

plecarea lor-durere amară.

Am înțeles:

a crescut oceanul în mine!

Acum toate celulele sunt numai apă,

oasele mele-numai corali.

Aud cum șoptește hidrogenul în mine,

aud pingvinii sorbind oxigen.

Sunt sărată.

Carnea-mi plăpîndă-

sarea o transformă într-un strat subțire și fin.

De asta probabil nu mai simt briza,

nici flux,nici reflux...

Planctonul străbate arterele mele:

acum el este sîngele meu.

Balenele saltă în valuri mărețe,

valuri ce iau cursul spre răni.

A rămas din mine nisipul,

pentru că malurile s-au topit mai demult.

Și iarăși crește oceanul,

în mine,

se scurg toate rîurile lumii.

002.258

Cristina Schiopu. “Șoaptele hidrogenului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-schiopu/poezie/77150/soaptele-hidrogenului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.