patul - un cântar al sufletului meu
o poezie patetică, un crepuscul acid
se întâmplă să fiu lascivă
să văd lucrurile în alb și în negru
să personific ceea ce e prematur
tot ce îmi
ca urmare nimic nu ma mai face să plec
nici să îmi împreunez mâinile
și să te aștept
disperată
am să-mi ascult fiecare fotografie
cu noi doi
am să uit că ne-am împreunat ideile
ca
ultima oară erai mai roșu în obraz
și mai cristalin în transpirație
și mi-ai trimis o poză cu tine în fața unui mertzCEDEZ
Instant în America
aș fi vrut să facem un pic de filoZETofie
dar
CP