Poezie
Tăcere
1 min lectură·
Mediu
Stau uite-așa
cocoțat
pe muntele de iluzii
călare
pe firul meu de nisip
Și tac
Și nu spun nimic.
Mă gândesc și aștept
Să-mi ajungă la picioare
fluxul de argumente
aluvionare.
Mă duc între timp
să m-adap
din izvorul tău de cuvinte
și mă prefac
că nu-mi aduc
aminte
că ți le-am luat.
Le scuip
cu precizie
pe urmă, pe jos
oricum nu-mi mai sunt
de folos
Le calc și le sfarm
în silabe
și scap
așa de cuvinte
Și tac.
Și nimic
din toate astea
nu-mi mai aduc
aminte.
002.659
0