Cristina-Monica Moldoveanu

Amuzant, dar puțin cam complicat pentru copii mici - poate și noi ne-am mai încurca în ușe dacă memorăm. Și eu am o pisică neagră și o eu o alint în zeci de feluri. Are un ritm alert și îți merge la inimă.

Mulțumesc mult, Liviu. E o poveste adevărată, cum sunt și cele mai multe din aceste poeme haiku.

să fie regimul? sau sera de plante?

Este prea ambiguă, fiindcă dinți au multe obiecte și apoi trei versuri spui că nu au părinți. Versul doi e cidat.

Un mic amendament - fagot în pronunție franceză nu permite decât ghicit t-ul final sau deloc, nu e o idee bună și apoi nu trebuie musai să amestec limbile. Îmi place că am mai ghicit una. Felicitări oricum, dar poți mai bine.

Cam simplu, prea multe indicii, dar e prima pe care o ghicesc dintre ale tale - toba.

Sunt frumoase, Ottilia, mie îmi plac. Pentru mine al treilea și primul sunt mai bune. Aș spune la al doilea - ”cu vârful tocit”, în sus parcă nu are sens.

Interesant, Ottilia. Micile rândulețe necesită disciplină și concentrare, nu doar inspirație. Îmi place primul. La al doilea cred că te referi la vase chinezești sau porțelan din China, e sugestiv.

teatru de păpuși -
actorii din culise
joacă fără măști

floarea soarelui -
galeria Orizont
vinde iluzii

Mulțumesc, Liviu. E o poezie blândă, cum am mai scris.

Încă un lucru - ce sunt acelea luni subterane? Primul vers scârțâie ca lumina lunii pe zăpada veche.

Frumos, efectul poeziei nu e doar superficial, ci se bazează și pe cuvinte care, vrând-nevrând, au încărcătură simbolică, nu metaforică. Poate nu intenționat. Mai greu mă îmbată romul alb sau piano music (piano music man?), restul curge firesc. Aș renunța sau aș înlocui mănuși negre cu altceva - sau cu mănuși de grădinar, mănuși de menaj etc. Deși pare nătângă ca exprimare - ar mai trebui lucrată, eu dau o steluță pentru conținutul emoționant. Final puternic.

Aveți dreptate, domnule Lican, apreciez sinceritatea dvs. și modul de așezare al ideilor în această mărturisire. Vă rog doar să corectați o mică greșeală - ideea în loc de ideia în penultimul rând din paragraful al treilea. Nu este siropos.

Frumoasă îmbinare de cuvinte, sugestiv, evocator, sensibil. Cimitirul e alb, copilul trăiește ca într-o vrajă, ca într-un ritual pe care nu îl înțelege.

Mulțumesc, Iulia, deși am scris pe word m-am grăbit și am scris Brânduși, nu a fost intenționat și la fel deisgur în loc de desigur. Mă copleșiți cu steluțe, poate că una mai mergea, dar trei... sunt bucuroasă totuși că ați poposit pe pagina mea. Eu propun totuși limitarea steluțelor pe agonia la două, dacă textul nu e recomandat.

Iulia, am revenit, scriind comentariul pe word mai întâi. Poezia aceasta mai are o variantă mai veche pe blogul meu, dar acolo era puțin grosieră asocierea cu esența germinativă a femeii și cititorii profani ar fi văzut poate prea mult erotism demascat, ceea ce de fapt nu era chiar așa – varianta era din mai 2018, pe blog mergea, dar nu pentru o mai vastă audiență. E adevărat că și pe mine mă incită poetic imaginile și metaforele legate de pădure și arbori de tot felul – stejari, brazi, mesteceni, plopi, meri, cireși, răchite, sălcii etc., am o întreagă grădină, în multe poezii. Am fost inspirată poate de Esenin, Blaga, Rilke, Nichita. Păsările m-au atras mult ca obiect liric, în special păsările lungi sau prelungi, ale apei sau nu – este principala mea metaforă, de mult timp și poate că inconștient am ca sursă sculptura lui Brânduși, de aceea am scris și o poezie cu titlul Măiastra. Mă bucur că pe câmpiile tale Elizee zboară elegant și duios metafora în continuare. Este mai mult decât o metaforă, este o stare de spirit lunecoasă și blândă, un zbor adevărat al imaginilor. Poate că semănăm puțin ca stare și atmosferă, deisgur cu alte culori, dar nu cred că semănăm ca metafore. Ori poate da, avem tangențe cu spații culturale comune poate.

Iulia, mulțumesc pentru mărturisire. Am scris două comentarii ca răspuns, lungi, dar mi s-au șters amândouă. Poate voi reveni când va fi calculatorul mai blând, acum am obosit. Seară frumoasă îți doresc. Apreciez seva și esențele tale lirice.

LIM, mulțumiri. Îmi plac sugestiile tale. În loc de asta voi spune aceasta, sună mai bine și femeile voi scrie cum simți tu - eu am încercat să joc rolul bărbatului în acest poem, poate nu chiar prost de tot.

Bună seara, Ottilia. Mulțumiri pentru comentariul tău plin de înțelegere. Vine primăvara!

Bună ziua. Mă uimește puțin faptul că textul meu puțin cam aiurit v-a atras atenția. E o încercare de înfrumusețare a unei părți mai tainice și mai puțin plăcute a realității. Mulțumesc pentru lectură și semn.

Am primit răspuns că problema s-a rezolvat, dar trebuie să șterg cache și cookie. Acești oameni spun că blogul meu a fost șters ca fiind spam, ceea ce nu prea înțeleg. Oricum, se pare că acum sunt pe feedul găsit de mine toate postările, de aceea nu șterg încă cache, ca să îmi salvez cele care nu sunt pe agonia. Mai am puțin. Din păcate acum postările mele pe blog sunt în cu totul altă ordine decât pe agonia, deși tot eu le-am scris, adică nu le-am copiat aici de acolo și nici invers și erau sigur în aceeași ordine și în aceleași zile. Puteți trece dvs. la off-topic această postare.