Poezie
Arhitectură
1 min lectură·
Mediu
În stratul dintre inima copacilor și scoarța cu riduri adînci
era locul meu în strana catedralei, eram cea mai aproape de asfințit,
aproape că ieșeam din formă așa precum iese ochiul unei broaște,
mică precum un cariu minuscul sub ceasul lemnos vegetal.
Acolo aveam senzația clară că turlele de deasupra
trag tare corpul navei ca niște parîme spre centrul ipotetic
al sferelor albastre. La fel cum pădurile lumii trag și ele viața
spre centru ca spițele unei roți.
Eram doar alge noi toți, eram mușchi de pădure, eram rozarii vii,
cineva ținea sforile prinse de acoperișuri cu pumnul drept și le răsucea,
mătura apele oncțiunilor și purificării,
iar noi ne ridicam bine ancorați în cer pe trepte, eram remorcați de vii,
fiindcă e simplu să fi doborît în fundul pămîntului,
dar mai greu e să te ții de cerul emisferei tale, să tragi și tu de rădăcini
să clădești în lumea de jos formele geometrice perfecte
din lumea închipuirii noastre cea de toate zilele.
Pentru a nu lua numele cetăților în deșert.
047.047
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Arhitectură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14113648/arhitecturaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Supranaturalul din supraconștient ne-ar putea face să ’’ieșim din forma’’ noastră corporală și să cutreierăm universul, dacă supraconștientul ar avea puteri taumaturgice și în acest caz ar putea ’’clădi în lumea de jos formele geometrice’’ având încrustată perfecțiunea în ele și ar putea aduce lumea de sus în arealul lumii de jos.
0
AUDistincție acordată
Mai mult decât un exercițiu de imaginație, între metafizic și realist, lumină și întuneric, transgresand universul lucruri nevăzute devin vizibile, ca un schimb între materie și spirit, echilibru și armonie. Mă duce cu gândul la Hermes Trismegistus: cele de jos sunt imaginea ordinii de deasupra. remarc finalul:
/să clădești în lumea de jos formele geometrice perfecte
din lumea închipuirii noastre cea de toate zilele.
Pentru a nu lua numele cetăților în deșert./
/să clădești în lumea de jos formele geometrice perfecte
din lumea închipuirii noastre cea de toate zilele.
Pentru a nu lua numele cetăților în deșert./
0
MGTe urmaresc in continuare si ma bucur cum te aproprii din ce in ce mai mult de adevarata poezie
0
CMAna, îți mulțumesc pentru lumina pe care ai așternut-o pe textul meu.
Domnule Gorun, poate că ar fi frumos să fie așa.
Răzvan, ca întotdeauna un semn asupra unor versuri din drumul tău.
Domnule Gorun, poate că ar fi frumos să fie așa.
Răzvan, ca întotdeauna un semn asupra unor versuri din drumul tău.
0