Poezie
noaptea în care am vindecat luna de pe cer
2 min lectură·
Mediu
trează la patru dimineața, februarie în a patra ei săptămînă,
luna în ultimul ei pătrar, femeia cu viață de mai mult de patru decade
cu dezgustul de a citi un roman, rău ca toate romanele la ora aceasta a dimineții, cu aceleași ape tulburi hiperrealiste pentru ea,
răul necesar fiindcă mereu rămîne instinctul vital, fiindcă supra-viețuirea nu e logică pentru muritorii de rînd, precum acest gen de femeie
cu bagaj de cuvinte și amintiri, cu astenia de a-și căra trecutul între noapte și zi, femeia singură care execută mișcări de extensie a brațelor pentru a diminua disconfortul,
privește pe fereastra cu sticlă, gîndește ce minunat că are curent electric în casă și pat în care să doarmă, își amintește lespedea de mormînt dată la o parte în fața capelei din cartierul ei și inscripția nihil sine deo lîngă vulturii aurii străjeri pe poarta cu lacăt și drugi de oțel,
simte temperatura cum va crește peste 10 grade celsius în acest februarie și ea stînd la fereastră o doare că luna, această împărătiță coborînd dintr-o icoană,
abia se vede Dumnezeule, un abur ca de moarte o înfășoară dar nu e haloul ei, ea abia dacă mai strălucește pe cerul senin și mijlocul ei e rupt ca fibulele antice descoperite de arheologi, ca o fractură de os subțire privită la radiografie,
și, veghind-o, ea strălucește mai tare și urcă din hăul ei de dedesubt, tot mai calmă și frumoasă, fără fisură,
cu stelele picotind înspre zori,
și apoi iată-l, izbucnește din nou, soarele orb, cerc de foc în care au murit din nou toate stelele, și cerul care se înfierbîntă mai mult decît spera ea acum
047.396
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 274
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “noaptea în care am vindecat luna de pe cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14103565/noaptea-in-care-am-vindecat-luna-de-pe-cerComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Viciul care activează plăcerea ce nu poate fi în acest caz decât grosieră, rudimentară, însă rezistentă, este un “rău necesar”, iar binele nu este necesar, ci se aplică în comunitate benevol și altruist, și forța “vitală” asigură “supraviețuirea”, iar dacă lipsește această forță, omul este împresurat de blazare, defetism, fatalitate și compulsivitate.
0
ȘPDistincție acordată
Textul emană o personalitate proprie,
nu-ți mai aparține în final,
de acolo pleacă poemul sensibilităților de cititor,
lirica ta aduce a roman de buzunar,
de necitit decât noaptea,
sub luna "înfrățită cu lupii",
apoi punct! doar "soare-n logodnă"...
Pe final de lună, Stea!
nu-ți mai aparține în final,
de acolo pleacă poemul sensibilităților de cititor,
lirica ta aduce a roman de buzunar,
de necitit decât noaptea,
sub luna "înfrățită cu lupii",
apoi punct! doar "soare-n logodnă"...
Pe final de lună, Stea!
0
CMLogodna și înfrățirea, îndrăznesc să spun că sînt minusuri ale poemului acesta, în rest, aveți dreptate, mă reprezintă și îmi aparține ca idee și suflet. Mulțumesc domnule Ștefan pentru semnul de lectură și pentru apreciere.
0
CMMulțumesc pentru recomandarea textului meu și specific că am făcut două mici modificări, acolo unde poezia scăpase de sub control și nu mă reprezenta ca autoare.
0