modus vivendi

acum e momentul acela în care o mână trage perdeaua peste asfințit așa se cade când ultima pagină a unei cărți bune închide în tâmpla fiicei grădinarului încă o grădină mare ca toate celelalte minuni ale lumii eu mă întorc între perne bătătorite mă rotesc în cadranul pătrat al camerei mele mulțumită că nu sunt imponderabilă că am o formă vie și călcâiele bătute în cuie pe podea și mă întind cu un picior mai scurt decât celălalt cum au fost și amanta regelui soare și churchill și alții importanți într-o lume procustică în toate încheieturile în altă zi cioclii îmi vor lua ca lui cristos stropul de amprentă sfântă de pe cearceaf