Cristina M Moldoveanu

Dacă încerc să concep lumea de la Geneza biblică, fiindcă e vestită și a suportat multă hermeneutică, aș spune și poate și alții au mai spus, că există multe moduri frivole de a o interpreta, ceea ce

Am mai discutat despre acest lucru, am mai spus că spațiul e compus dintr-un infinit de puncte, care de fapt sunt abstracțiuni și nu au dimensiuni. Ce este atunci spațiul, ce este distanța dintre

Am recitit azi schița lui Caragiale „Triumful talentului”. Bietul Niță, bietul Ghiță...În „Triumful talentului” de Caragiale cei doi protagoniști, atât Ghiță Nițescu cât și Niță Ghițescu, nu

În curând voi muri, mă voi sinucide. Am implorat degeaba viața din 1984 încoace...Am fost încontinuu torturată. Unii spuneau în gândurile mele că eu am fost țapul lor ispășitor, nu înțeleg pentru ce.

azi porumbeii sunt grei poartă biserici pe spinare poposesc pe geamul meu când plouă ca uleiul și se unge lumea să îi treacă boala din lipsă de iubire mă înfurii fiindcă nu îi pot izgoni îmi

Sub laserul acționat electric compactul disc citește haydn stau cu picioarele încrucișate ascult clapele pianului lovite într-o altă vreme sunetele alunecă pe jugulară simt cătușe în carne la

pictând curcubeie pe o carte în Braille - prima iubire

pe ecranul amintirilor am întins în cruciș sârme de uscat rufe privesc filmul prin hubloul mașinii de spălat un talmeș-balmeș cenușiu umflat ca o mâță castrată de zece ani prinși câte

„Mergând Iosif cu Maria/ în Viflaim să se-nscrie...” „Cum adică să se înscrie?” „Așa spune cântecul.” Și ningea zăpadă mai albă ca așternutul și mă ghemuiam în patul mare înțolită în cămeșoaie

Germinia își amintea expresia ”rădăcinile erau amare” și mintea îi fugea la cei dispăruți din viața ei, o lume de bunici și mătuși bătrîne care purtau furouri sub rochii și părul colorat cu violet de

viața-n familie – în cutia de bomboane ace și bolduri * ceartă-n familie – miere picurând pe dușumea * din nou acasă – cântecul răgușit al cocoșului * bradul de Crăciun

toți se zbat preabunii mei toți se zbat și mișună ca viermușii în borcan și eu încă mă întreb de ce toți se chinuie să mai muște o bucățică din cei buni care au murit tineri din cei preabuni

Sonia ridică mâna, scrisă de Lavinia Braniște, e o carte interesantă, alertă, despre cum discuțiile legate de politică infuzează prin generații viața oamenilor, în special publicul țintă descris în

femeia stă mai întâi în palma bărbatului când el se odihnește dacă pleacă la muncă o lasă în gropița din așternut ea dospește ca aluatul se înalță și culege toate florile toate merele toate

după un coșmar - mirosul gunoiului aproape dulce

poate că putem fi încă puțin ca în poveștile pentru copii, unde nu moare niciun om, decât foarte rar, vreo cotoroanță rea ca vrăjitoarele rele omorâte de Dorothy în Vrăjitorul din Oz moartea

cavalerul își ridică din praf armura în vreme ce soarele privește peste umăr bate o rază spre crângul cu salcâmi care fluieră sub chiciură peste secole de vifor și ceață vor fi alte drumuri

stejarii cresc pe strada principală de peste douăzeci de ani mai ales la început câte unul prea slab la rădăcină era înlocuit alți copii s-au născut au devenit și ei părinți oamenii

1. eu sunt poezia ta, să nu ai alte stiluri în minte, nici să te închini modelor, căci unul singur ți-este sufletul 2. să nu încerci să imiți scrisul altor mucenici, nici să pretinzi că ești

În epoci anterioare celei moderne ritmul și rima erau mai des uzitate în poezia lirică sau epică, în teatru și cu alte ocazii, din mai multe motive. Lanțurile de reacții posibile alcătuiesc un fel de

cerșeam la un colț de stradă dar nimeni nu înțelegea doar un strop de soare vă rog costă doi lei cu tramvaiul să ies din umbra ghetourilor civilizate să renunț la porția de iaurt cu