taceri ce cad in vinerea mare din clopotnite amortite,
suflarea e sub vraja tacuta a mortii
refac copliaria din saptamina mare,
cu taceri,cu plingeri lungi de toaca,
cu păști dospite si
primaveri umbrite de taceri
miros de ploaie si sudoare
miros de carne
miros de mov
si de galben
luminari aprinse pe rafturi prafuite in
amalgame de viata.
imi alearga in minte oameni
traiesc intr-o lume a necuvintelor
in jurul meu se vorbeste,se tace,se iubeste,se traieste..
eu traiesc in lumea necuvintelor.
las incet sa cada intunericul greu,inec orice lumina ce
cad culori gerele de toamna peste cerul meu...
se aude de departe clopotul grabit al unei biserici in flacari
oare ce arde?
m-am oprit din alergat si-mi anlizez degetele
pe frunze vestede
rafuieli de cuvinte
jocuri de imagini
in cadegari grele de frunze moarte
saruturi patimase in parcuri fara viata.
recaut rosul camerei tale si
totul se desprinde in fisii
tac încet la stele
pe chipul tau se desenează luna
copilul meu se naște din răbufinirile ei....
pe fața ta cresc urmele mirosurilor de
flori arse de primavara......
iar cad
mi-am pus miinile in plinul zapezii
am cautat cuvinte moarte in suflete ratacite de copil...
am visat la ferestre zavorite de apusuri singerinde,
omaturi ce ingropau durerea
am
imi tin cuvintele in miini
si tremura de teama de a nu le abandona..
e ultimul lor loc de rezidenta..
vor lua calea scrisului..
vorbitul e intrezis,tacerea e de luna
cercul ei se mareste
privesc prin mine la lumea goala..
ascult cum trec prin noi ecouri de sonate...
caut sesnsuri in zadar....
invalmaseli de cuvinte,
in graba mare trec
iar si iar prin mine..
mai am timp sa
caderi de cuvinte in pustiu,
stigate de sufelete goale
ce-si cauta stapinii...
umbre dense pe
chipul copacului plins
de tacerea tomanei..
si eu
pierduta in invalmaseala stigatelor tale...
