Fără titlu

imi tin cuvintele in miini si tremura de teama de a nu le abandona.. e ultimul lor loc de rezidenta.. vor lua calea scrisului.. vorbitul e intrezis,tacerea e de luna cercul ei se mareste vicios...cuvinte ce se transforma in infinite taceri..si iar taceri ce se tranforma in infinite cuvinte e golita de sens acum...pt ca au sfirist-o ele,cuvintele,ele tacerile.. e pala,muta...si goala imi golesc si eu cu ea..ce?a mai rams ceva de golit? doar eu..si inca un balanganit de clopot surd ce -mi anunta premeditata tacere