Poezie
Nespusele cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Pe câmpul meu
Tăcere
Nimeni
Lângă omul de piatră
Care parcă sfâșie aerul
Cu respirarea sa
În brațele-i diforme
Își poartă copilul
Neînsuflețit
Și gol
Priviti-l!
Acesta este omul de piatră
Pe veci condamnat
Să nască ziduri.
002173
0
