Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
tristul meu copac,
in toamna asta,
plangi cu perdeaua-ti de crengi peste mine.
pumnul meu-chihlimbar aprins
(suflet invelit in frunze si secundele nu se mai zbat)
va inflori in primavara,
cand zambetu-mi in roiuri de lumina
va inota in parul tau
si iubirea-mi va plesni in muguri albi.
domnul meu, cu rasaritul pe umeri
scutura-ti durerea,in pulberi stinse sa cada!
ridica vartejuri ametitoare de frunze
sa inece nalucile ce rad in fereastra,
tremurul sa fie unduirea lina a vapaii
intr-un ochi de oglinda sclipind peste vreme.
mugurii albi tresar, respira
se desfac in flori marunte de ceara...
si flutura un fir albastru cu noduri de lumina
-surasurile tale!
002855
0