legănate de dor
gândurile mele călătoresc
de la Big Bang încoace
prin spirale de fum...
în ape
vibrează
oceane de cântec
în aripi
înălțimile dor...
visez într-o lume cu
ianuarie, februarie
două luni sau două zile
ale unui anotimp al senectuții
soarele nu se mai lasă atins
Înțelepții au murit demult
ne-au rămas doar bătrânii
singuri făcând cărare prin nămeți.
Se iau zece stele și o bucată de cer
care se lipesc în spirală pe un petic de hârtie.
Privește-le și dă fiecăreia un nume.
Călătoria e lungă...
fiecare atom ce te scaldă e o poveste în ramă
al
Eliberați departe,
acolo unde totul e nou și gonește uitarea,
cădea-vom odată ca două lumini,
peste un alt și sinistru pământ,
ne vom apropria după privire și după surâs,
ne vom regăsi după
CD