Se iau zece stele și o bucată de cer
care se lipesc în spirală pe un petic de hârtie.
Privește-le și dă fiecăreia un nume.
Călătoria e lungă...
fiecare atom ce te scaldă e o poveste în ramă
al
legănate de dor
gândurile mele călătoresc
de la Big Bang încoace
prin spirale de fum...
în ape
vibrează
oceane de cântec
în aripi
înălțimile dor...
visez într-o lume cu
ianuarie, februarie
două luni sau două zile
ale unui anotimp al senectuții
soarele nu se mai lasă atins
Înțelepții au murit demult
ne-au rămas doar bătrânii
singuri făcând cărare prin nămeți.
Eliberați departe,
acolo unde totul e nou și gonește uitarea,
cădea-vom odată ca două lumini,
peste un alt și sinistru pământ,
ne vom apropria după privire și după surâs,
ne vom regăsi după
CD