Duminică

Bun venit și Felicitări!
M-ai surprins atât de tare încât nu am mai avut răbdare să amân. Dar trebuie să îți recunosc ceva: prima dată am citit acest poem fără ultimul vers. Și mi s-a părut impecabil. Acum citind și acel vers sunt puțin îndoit. Mi se pare că ai pierdut tot umorul și ocultul logic prin această explicație ulterioară. Mie, ca cititor, e drept, cu experiență, mi-era clar că Doamne ăsta are meandre și că întotdeauna îi trece. Rezultă și din „totul ia foc...”. Ca un perpetuum mobile. Se subînțelege că e o toană. Mi-era atât de clar că mâine o va stinge.... Nu știu ce sfat să îți dau, dar mi-ar părea rău să scrii pentru cititorii sub nivelul tău. Nu merită nimeni așa ceva. În orice caz, și așa și așa tot perfectă rămâne. Pentru cineva.