Cristina Andrei
Verificat@cristina-andrei
„Cad mort de sete alături de fântână...(Francois Villon)”
Data și locul nașterii: 11.11.1973, București Contact: cristinaelenaandrei [la] yahoo [punct]com Studii: - Licențiată în Litere, română-engleză, Universitatea din București - Liceul Kretzulescu - București - cursuri de engleză și de foto, plus multe alte lucruri "prinse" pe parcurs, dar cu pasiune și cu spirit autodidact metodic și eficient :)…
Vă mulțumesc mult de trecere și de aprecieri. Din păcate, am foarte puțin timp la dispoziție în ultima vreme, așa că trebuie să fiu succintă. Miriam, am să-mi fac timp să citesc ce mi-ai recomandat. Nici eu nu sunt o feministă “hardcore”, sunt doar o femeie sătulă de atâta lipsă de bun-simț, de atâta discriminare și ipocrizie, de atâtea standarde duble și de alte și alte tare ale societății. Misoginismul mă înfurie la fel de mult ca și xenofobia, rasismul, șovinismul; scriu din când în când despre unele aspecte negative ale atitudinilor umane, poate nesesizate sau insuficient sesizate, și mulțumesc Agoniei că există, căci aici îmi pot exprima liber opiniile.
Iulian Poetrycă,
Uite părerea mea: cred că ai nevoie să te mai maturizezi puțin. Și tu ești liber să-ți exprimi opiniile, dar vezi tu, contează și forma în care le exprimi. La tine, atât forma, cât și fondul lasă de dorit. Iar în legătură cu persoanele pe care le cunosc, cred că te-ar surprinde să știi cu câte tipuri umane am avut de a face, cam de pe toate treptele societății. Las în seama imaginației tale numărul fetelor de cartier pe care le cunosc. Te aștept să mai treci atunci când chiar vei avea ceva de spus.
Pe textul:
„Poți muri făcând felație…" de Cristina Andrei
Concluzia mea, la care ajung din ce în ce mai des de la un timp, este că n-are nici un rost să mai învățăm ceva, că oricum e posibil să se schimbe radical peste un an, și nu în bine, asta e aproape sigur. Valabil mai ales pentru limba română și istorie.
N-aș vrea să fiu în pielea ta peste un an :(
Succes ție și mai ales micului tău om!
Numai bine,
Pe textul:
„culture pub" de Adrian Firica
RecomandatAi dreptate, muzica străzii și-ar pierde esența dacă nu s-ar lega de toți și de toate, de, așa e pe stradă. De altfel, există piese hip-hop cu mesaj social puternic, foarte bune, chiar și așa, cu abundența de vulgarități specifice. Însă femeile sunt prezente în acest gen de muzică în ipostaze aproape exclusiv degradante, ceea ce devine chiar obositor, ca un disc stricat.
Eu nu aș spune că misoginismul caracterizează credința sau religia, mai degrabă aș zice că tot oamenii sunt de vină. Dar asta este altă temă de discuție, inepuizabilă, poate.
Paul,
Nu sunt sigură că feminismul este desuet, în condițiile în care misoginismul este aproape omniprezent. Misoginismul este doar un aspect pe care l-am sesizat, iar feministele sunt libere să se manifeste după cum cred de cuviință. Eu nu aș stabili limite de feminitate, ci de bun-simț. Atât. Personal, nu gust versuri de prost gust, indiferent că ele aparțin fetelor sau băieților din trupele respective. Însă am vrut să scot în evidență aici niște standarde duble care acționează în mod conștient sau nu, ca și lipsa de bun-simț, care se propagă îngrijorător de mult, la toate nivelurile. Libertatea de exprimare este adeseori percepută în mod total greșit și mă gândesc că n-ar fi rău ca, din când în când, să se mai sesizeze cineva.
Numai bine,
Pe textul:
„Poți muri făcând felație…" de Cristina Andrei
Doamna Tripon, nu le blamez în totalitate pe autoare, care sunt, totuși, reputate lingviste; vina aparține în măsură mult mai mare instituțiilor, recte Academia Română și Institutul de Lingvistică. Poate și altele, care nu se ocupă mai deloc de ceea ce ar trebui să se ocupe.
Cristian Munteanu: mulțumesc de aprecieri. Aș mai adăuga la ceea ce ai spus tu (dacă nu te superi : ) ) pasiunea…
Miriam, bine te-am regăsit! Ai perfectă dreptate în tot ce spui, e trist ceea ce se întâmplă, mai ales problema cu “nostalgicii”, interesul pentru limbă și neam e perceput cam desuet, din păcate… Cu enciclopedia ai atins un punct nevralgic, părerea mea este că este nevoie neapărată de ea, dar, normal, în condițiile menționate de tine, de competență etc. Altfel ar fi apă de ploaie și ne-ar băga și mai mult în ceață, ca și noul DOOM. Aș mai adăuga și necesitatea apariției unui nou atlas al lumii, dar tot așa, în condiții de calitate excelentă, altfel… Firește că suntem compatibile prin interesele noastre și prin ceea ce scriem, tu ești cu sociologia și psihologia, eu cu limba, iar legăturile dintre ele sunt indisolubile.
Adrian: Așa îmi trebuie :)
Vă salut și vă mulțumesc tuturor,
Pe textul:
„Românii în noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatSigur că m-am gândit să trimit ceva pe adresa Academiei. Eu fiind totuși o biată studentă, înainte de a face acest lucru trebuie să elaborez o lucrare mai amplă, foarte pertinentă și serioasă, și eventual să strâng niște semnături din facultate, poate și de pe agonia, în fine, să mă pregătesc serios. Problema este că există foarte multe probleme ce ar trebui abordate, este necesară multă documentare, iar timpul îmi este destul de limitat. M-am apucat de lucru, dar nu știu când voi termina, oricum cred că înainte de a trimite protestul meu (și al altora, sper), voi publica și o scrisoare deschisă aici, pe agonia. Sper să dispun de timp, răbdare și, nu în ultimul rând, de sprijin.
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatNumai bine,
Pe textul:
„Campionatul mondial și teoria conspirației" de Cristina Andrei
Pe textul:
„Îmi v-oi amintii de tine" de CIRPACI GHEORGHE
De îmbunătățitPentru termeni argotici există dicționare de argou. Pentru termeni englezești există dicționarele bilingve – englez-român etc. Pentru greșeli există dicționarele /îndreptarele de ortografie, ortoepie etc. Nu știu în ce categorie intră noul DOOM! :))
Cred că este tragic să se aducă limbajul străzii la nivel de limbaj literar, când scopul specialiștilor ar trebui să fie exact invers: să ridice limbajul comun cât mai aproape de cel literar, să îndrepte greșelile, căci ACESTA este de fapt scopul unui dicționar ortografic, ortoepic și morfologic!!
Salutări
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatVă mulțumesc tuturor și pentru mostrele de limbaj.
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatÎntotdeauna voi scrie despre limba română cu drag și pasiune. Și voi rămâne pe baricade. :))
Mulțumesc mult și pentru nivel, văd că pot face multe lucruri noi de acum înainte.
Drag de voi toți,
Cris
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatAcuma, Ovidiu, pentru că tot ai adus vorba de elite, eu n-aș fi atât de aspră cu ele, deși am destule să le reproșez. Vorbind de chestiunea în cauză, problema cu dirijatul de sus pe care ai pus-o tu e cu dus și-ntors. Autorii s-au străduit tocmai să pună de acord normele cu limba prostimii. S-au gândit domniile lor: adaptăm limba după cea a prostimii, majoritare, în opinia lor. Premisa poate era corectă, în principiu, însă s-a dovedit că prostimea nu era așa de multă, nici așa de proastă, cum credeau dumnealor!! :))) O greșeală omenească, deci pardonabilă, dar și… corectabilă, ca să zic așa. Dar ar fi de râsu’-plânsu’ să apară curând alt DOOM, să-l corecteze pe acesta. :)) - :((
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatSă ne mulțumim, deci, cu vechiul DOOM. Dar asta putem s-o facem noi, aici, pe site, sau fiecare în particular. Am înțeles că editorii și redactorii publicațiilor nu prea au de ales, cică noul DOOM ar avea caracter de lege. Așa am auzit, mă mai interesez.
Mulțumesc de aprecieri
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatMișto – exista dinainte; e menționat ca termen argotic
Miștocar – nou introdus; menționat ca termen argotic
Nasol – exista dinainte; menționat ca familiar.
Știoalfă / ștoarfă – exista dinainte; menționat ca termen argotic
Aurolac – nou introdus; fără mențiune
Boschetar – nou introdus; menționat ca termen familiar.
Acuma, am și eu niște nelămuriri. “Mișto” și “nasol” – cuvinte de origine țigănească, după DEX – e clar că au intrat în limba română ca termeni argotici. Ce au devenit sau nu între timp, e altă poveste. Mă surprinde inconsecvența tratării lor: de ce “mișto” e argotic, iar “nasol”, nu? E evident că în limba vorbită au același tratament și au cam aceeași frecvență a utilizării. De ce unul e argotic, iar celălalt e familiar, e un mister pentru mine.
Iar în ce privește ultimii doi termeni, eu i-aș considera termeni argotici, din limbajul oamenilor străzii. La urma urmelor, mai familiare sunt “mișto” și “nasol”, intrate deja în limbajul comun, folosite toată ziua bună-ziua, decât “aurolac” sau “boschetar”, care au încă o nuanță argotică destul de pronunțată.
Îmi cer scuze față de editori și cititori, dar următorul cuvânt despre care am să vorbesc nu e menționat nici ca fiind familiar, nici argotic, nici popular, nici vulgar, deci este literar toată ziua (sper să nu intru la off-topic :)))). Este vorba despre cuvântul “căcat” (încă o dată, scuze). Acest cuvânt apare o singură dată, cu două variante, deși parcă totuși e vorba de două cuvinte: unul masculin (căcat – căcați = excremente), celălalt neutru (căcat – căcaturi = fleacuri). Cel de-al doilea îmi… miroase a termen argotic, sau măcar familiar (de altfel, și pentru primul ar trebui mențiunea “familiar”, zic eu). E bine însă că autorii s-au deranjat să despartă în două intrări cuvântul “vis”. El intră o dată cu sensul de “aspirație” (plural “visuri”), a doua oară cu sensul de “imagine din timpul somnului” (plural “vise”). Deși mie îmi pare a fi un singur cuvânt, polisemantic. Din nou, inconsecvență: ori să fie tratate amândouă ca polisemantice, ori să fie menționate de câte două ori, deci având câte un omonim cu alt sens.
Iar m-am întins cam mult, și astea sunt doar observații la prima vedere. Mai vorbim.
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatNumai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatMulțumesc de trecere,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatȘi eu aș merge pe varianta “ministră”, ca și pentru “doctoră” și “notară”, în loc de formele acceptate de norme, “doctoreasă” (familiar) / “doctoriță”, respectiv “notăreasă” (fam) / “notăriță”.
Ce să mai zic de alte și alte “norme” aberante, bătaia de joc nu se oprește deloc la aspectele abordate de mine aici, ea merge mult, mult mai departe…
Eu voi lupta până în pânzele albe pentru limba română, chiar dacă tema devine aridă din punctul de vedere al majorității, cum zice Adrian.
Cu mult respect vă salut și vă citesc,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatNu m-aș mira să ai dreptate în chestia cu acordul, după cum merg lucrurile.
Firește că la un moment dat uzul impune norma, însă foarte bine se întâmplă și invers, vezi abundența de \"niciun, niciunul\" etc. pe ecranele tv.
Ceea ce mă supără pe mine este faptul că în unele cazuri normele sunt foarte laxe - vezi căpșuni / căpșune - iar în alte cazuri foarte stricte - vezi aragaze - și îmi pare că formele sunt adoptate așa, după revelațiile subiective și personale ale unui autor, nu după realitatea obiectivă. Eu cunosc persoane - nu puține - care folosesc încă vechea formă corectă \"aragazuri\" sau forma \"eu continuu\" și nu îmi pare drept față de vorbitorii culți ai limbii române să se adopte deodată o greșeală uzuală, fără posibilitatea de a alege între două forme, așa cum se întâmplă la alte cuvinte.
Mai am multe de spus, dar mă întind prea mult aici. Sper să am timp să mai scriu pe această temă, DOOM oferă un material foarte bogat de polemică în domeniul lingvisticii.
Numai bine,
Pe textul:
„Salut noul DOOM" de Cristina Andrei
RecomandatNumai bine
Pe textul:
„Tudor Gheorghe un servitor" de mardale stefan
Să luăm, de exemplu, minciuna. Dacă o privim din punct de vedere religios, este clar un păcat. Dacă o privim din punctul de vedere al realității, al societății în care trăim, vom observa că deja s-a constituit ca normalitate. La fel și prostituția etc. etc. Ce facem? Unde trasăm limita, unde e binele, unde e răul, ce trebuie să dezavuăm, ce trebuie să acceptăm? Tendința este de a accepta păcatele veniale, adică cele mai puțin grave, care nu fac rău celor din jur. În acest spirit se acceptă homosexualitatea, prostituția, minciuna, avortul, blasfemia (nu neapărat în această ordine). Păcate în toată puterea cuvântului. Însă, în calitate de creștini, ar trebui să tolerăm, să iertăm. Și, poate, să ne asumăm și să purtăm cuvântul lui Dumnezeu, încercând, eventual, să-i aducem pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Dar asta, probabil, este pentru cei cu vocație.
În fine, subiectul este deosebit de sensibil și de vast. Apreciez faptul că ți-ai exprimat deschis niște gânduri, asumându-ți reacțiile negative pe care firește că urma să le declanșezi.
Numai bine,
Pe textul:
„Homosexualitatea, inteleasa sau condamnata?" de Bianca Maria
Într-adevăr, un articol exhaustiv și foarte interesant. Pe alocuri ai pus degetul pe niște răni dureroase, chiar foarte dureroase. Ai abordat cam toate problemele importante ale României moderne: problema comunismului, problema mentalităților, problema regalității și a formelor fără fond etc. etc.
Necesitatea integrării interne, iată o teză demnă de atenție. Să ne regăsim pe noi ca popor, să ne integrăm noi între noi, ce minunat ar fi! Sunt de acord cu tine, această necesitate este, ca să zic așa, chiar imperioasă, dar, din păcate, cred că am pierdut trenul în această direcție. Se pare că ne îndreptăm în acea direcție blamată de Maiorescu. Însă cred că situația e mult mai rea. Departe de a adopta formele europene de cultură, ne îndreptăm spre un kitch americano-româno-balcanic, un talmeș-balmeș care nu are legătură cu Europa. Da, poate că din punct de vedere socio-economic ne vom adapta instituțiile, legislația, normele conform standardelor europene, dar din punct de vedere cultural suntem aproape de faliment, iar aici cred că vina este a elitelor, a adevăratelor elite, pasive și retrase în sfere înalte.
Îmi plac mult articolele tale. Mai trec.
La bună citire,
Pe textul:
„Despre integrarea europeană, obiectiv și exhaustiv" de Miriam Cihodariu
