Cristina Andrei

A fost o sugestie și vă mulțumesc că ați luat-o în considerare. Greșeli de ortografie am vazut eu multe pe aici, scăpate de vigilența editorilor. In fine, am crezut că așa este corect, să se justifice prezența în atelier, așa cum se justifică prezența steluțelor. Nu mi-o luați în nume de rău, cred că știți că sunt nouă pe aici, de abia vă descopăr, îmi place ce descopăr și apreciez faptul că țineți seama de sugestii.

De ce să nu scrii o astfel de poezie? Din bun simț.
Dacă vrei neapărat să fii misogin, părtinitor, pervers și dezagreabil, există pe lumea asta o mulțime de tropi și milioane de cuvinte care pot sugera, poate chiar mai puternic, tot ce ai scris tu aici în manieră hip-hop de cartier mărginaș.
Poate ai scris poezia ca să atragi atenția în mod special și să fie dezbătută pe aici. OK. Atunci, data viitoare, fă-ne o demonstrație de poezie mai... decentă.
Cristina

Am calatorit din nou prin locuri minunate si misterioase cu acest nou text al tau. Multumesc pentru toata informatia si pentru tot farmecul inefabil din el, care ma duce departe, departe, mereu si mereu, cu visul, cu gandul...
La mai multe - vorba lui Eugen :)
Cristina

As dori sa subliniez un aspect care trebuia subliniat in acest articol, de altfel excelent. Niciodata o agentie de reclama nu va aproba o propunere de spot publicitar in care un barbat sa apara ca \"anexa a masinii de spalat\", cum spui tu. Justificarea? Barbatii nu sunt \"publicul-tinta\", adica: se presupune din start, sterotipic, ca barbatii nu se ating niciodata de detergent si de masina de spalat, delimitandu-se in mod absolut de treburile casnice. La fel se intampla in cazul reclamelor proaste la bauturi mai mult sau mai putin proaste: coniacul X sau rachiul \"aprig\" se adreseaza unei anumite categorii de cetateni care se incadreaza perfect in schema moral-vestimentar-lingvistic-comportamentala a personajelor din clip. Este un cerc vicios: stereotipurile sociale, comportamentale etc. impun stereotipurile reclamelor si viceversa.
Asa ca poate ar trebui sa facem curatenie la noi in ograda, sa ne dezbaram de stereotipurile - greu de abandonat - care ne conduc vietile.
Cred ca s-ar putea deschide o serie (lunga) de articole pe tema propusa de tine, chiar un capitol dedicat acesteia pe acest site (eu sunt noua pe aici, nu sunt familiarizata cum merg lucrurile), si pana la urma urmelor s-ar putea initia o intreaga campanie de \"constientizare a opiniei publice\" asupra relatiilor cauza - efect dintre stereotipurile cotidiene si cele din reclame, o campanie din care sa invatam cu totii - consumatori, \"advertiser-i\", etc. Ma duce gandul chiar la situatia ideala in care consumatorii sa saboteze produsul respectiv prin necumparare, numai pentru ca, de exemplu, clipul aferent este construit pe o conceptie misogina. Gradul de educatie si constiinta pe care acest lucru il presupune este extrem de dificil de atins, poate chiar imposibil. Trebuie sa tindem insa spre el. Iar intoxicarea mediadica nu ne permite acest lucru. Si, din pacate, cei ce ar putea sa faca ceva in aceasta privinta, nu vor. Iar cei ce vor, nu pot.

Nu sunt amatoare de filme horror, deci nici de Stephen King.
In schimb, imi place Allan Poe. Parca ai ceva din el.
Asocierea asta dintre ceai si morti e datatoare de fiori metafizici neasteptati. Mortii din poezia ta sunt cam agresivi, pesimismul este infiorator, mi-a \"cazut\" cam greu, nu stiu daca voi citi curand alta poezie a ta. Chestie de dispozitie!
Ce sa zic? Poezia e impresionanta si m-a cam pus pe ganduri.