O caută-n mare,
Ea piere-n zare,
Ca visu’-n zori dispare,
E singur, n-o mai are.
A căzut din stele,
N-a putut s-o prindă,
I-a scăpat din brațe,
I-a ieșit din minte.
Îl credea din
Mă strigă, nu-l aud.
Dezbrăcat în ger de iarnă,
Vine după mine,
Mă trage de haină.
Încerc să mă ascund.
Nu, nu vreau,
Nu pot să-l ascult.
Se chinuie de-o vreme,
Siluit de probleme,
Dar
Cu cuțitul în mână, pictează.
Pensula încă mai visează
La culoarea potrivită pentru durerea ei.
Se afundă în culoare și dansează pe pânză.
Fără muzica, fără nici un cântec,
Dansează cu mâna ei
Un cântec surd, dinspre ponton,
Împinge-o barcă fără vâsle,din carton.
Un far înalt, lovit de val,
Un țărm nebun, lipsit de stele,
Un nor bătrân, ce n-ajunge la mal,
Un castel neterminat de
Afară în lumea-ntreagă,
Un om e singur pe o stradă.
Îi e foame,frig-dar rabdă
Și nimeni nu-l întreabă
\"Vrei să te ajut?\"
El știe însă că nu este pierdut.
Și încă mai speră
Că o mână îi
