Soarele și luna
O caută-n mare, Ea piere-n zare, Ca visu’-n zori dispare, E singur, n-o mai are. A căzut din stele, N-a putut s-o prindă, I-a scăpat din brațe, I-a ieșit din minte. Îl credea din
Cald și rece
Mă strigă, nu-l aud. Dezbrăcat în ger de iarnă, Vine după mine, Mă trage de haină. Încerc să mă ascund. Nu, nu vreau, Nu pot să-l ascult. Se chinuie de-o vreme, Siluit de probleme, Dar
Pictează
Cu cuțitul în mână, pictează. Pensula încă mai visează La culoarea potrivită pentru durerea ei. Se afundă în culoare și dansează pe pânză. Fără muzica, fără nici un cântec, Dansează cu mâna ei
Un gând, un vis, un dor
Un cântec surd, dinspre ponton, Împinge-o barcă fără vâsle,din carton. Un far înalt, lovit de val, Un țărm nebun, lipsit de stele, Un nor bătrân, ce n-ajunge la mal, Un castel neterminat de
Un vis
Afară în lumea-ntreagă, Un om e singur pe o stradă. Îi e foame,frig-dar rabdă Și nimeni nu-l întreabă \"Vrei să te ajut?\" El știe însă că nu este pierdut. Și încă mai speră Că o mână îi
