Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sfori

(Omul și Răul - metaforă)

1 min lectură·
Mediu
Într-o zi am văzut doi oameni
Unul avea un ceas alb, nou ,
Și citea ziarul .
Celălalt avea un ceas negru
Ce rămânea mereu în urmă
Și era îmbrăcat în sfori .
Cel din urmă s-a dus la cel dintâi
I-a smuls ziarul din mână
Și l-a strâns cu o sfoară .
Iar în tot acest timp
Îi zâmbea și-i spunea :
- Tu vrei să vii cu mine!
L-am întrebat pe cel legat :
- Ce ți-a spus celălalt ?
- Mi-a spus că timpul ne-nfrățește
Că am fost orb și m-am luminat
Că am fost rob și m-am eliberat
Că am dormit și m-am deșteptat.
- Tu chiar crezi asta ?
- Da .
- De ce te minți? Privește-l !
Nu m-a auzit –
Adormise …
002917
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Cristiana Nicolae. “Sfori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-nicolae/poezie/13968435/sfori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.