adulmecând
rătăcind
aducând
mireasa primăverii
noapte peste zi
dimineți peste rouă
ieriul peste mâine
gustul de azi
dincolo de eu și tu
niciodată
fără tine și mine.
n-am nimic să vă las.
testamentul meu?
doar fluturii…
zborul lor
peste câmpul de maci
scuturându-și
transparența
ca o emoție
necesară
oarecum
suficientă
primăvara.
