n-am nimic să vă las.
testamentul meu?
doar fluturii…
zborul lor
peste câmpul de maci
scuturându-și
transparența
ca o emoție
necesară
oarecum
suficientă
primăvara.
adulmecând
rătăcind
aducând
mireasa primăverii
noapte peste zi
dimineți peste rouă
ieriul peste mâine
gustul de azi
dincolo de eu și tu
niciodată
fără tine și mine.
