Cristian Stancu

căutăm senzații într-o casă veche din oraș ne poate minți că i-am intrat pe prag copii strănutăm ușor căutând prin rafturi din bucătărie borcanul cu trei biscuiți pudrați din care unul mușcat pe

Mă pregăteam de asaltul final Pe muchie de univers Nemaiuitându-mă în spate S-a scufundat azi noapte Galionul. S-a rupt în două cu un zgomot controlat Doar vocile spiritelor naufragiate Se

S-a inundat noaptea pe drum... Vino iubito prin șanțuri Să ne legăm iar cu lanțuri, Povești micinoase să-ți spun Prin miros de tutun Povești despre diavoli să-ți spun. Și culcă-te pe jos

Deși mi-ai fost foarte dragă Și-am văzut cu ochii visul, Soarta cu șansa pribeagă M-au lăsat părtaș cu scrisul.

O ploaie curată s-a abătut peste Constanța a spălat mizeria toată și a lăsat miresme pe care le-am poluat cu o țigară aromată prin aburii ce dezleagă integramele falezei pe care îmi

cad frunzele toate se lasă pe spate ca file din carte vin umbre tăcute cad serile brute vin spirite mute mor stele pierdute vin dracii cu sute șobolani prin conducte si voci să-ți

Am împachetat fiecare gând în parte ca pe un bibelou și ți le-am trimis cadou au sosit cu ceva întârziere poate și implicit poșta e de vină din nou sau poate domiciliul tău s-a deplasat din

Ai venit octombrie urban cu umbre pe la colțuri și intenții de brumă pe iarbă Se camuflau precis copacii pentru debarcarea ta prin stuf, Din parâme ruginite ai dezlegat o

Din vechi secole-lumină Știute azi de Dumnezeu Sau altă forță divină, Unde sunt eu? unde sunt eu? Îl văd material pe om Sau îl percep doar cum vreau eu, Mă-ntreb singur la telefon Cine sunt

Privind Un singur punct de pe perete Deschizi ușor O altă cale. Prefă-te că ești Ostaticul semenilor Și al gândurilor, Descântecul erotic Al ideilor Ce au pornit Pe traiectoria

Ce-a făcut timpul din noi sau ce-am făcut noi cu timpul când am ratat să umplem glolul când a flambat inspirația aleasă de a călca puternic în noroi și de a merge pe apă cu burete pe