Poezie
Tu-mi umpli infinitul
1 min lectură·
Mediu
Tu-mi umpli infinitul cu ființa ta întreagă,
Cu flamboiante arderi pe templul tău aprinse,
Care-au distrus capcana ce ne-aștepta dulceagă
Și-astfel aleanul nostru definitiv învinse.
Întemnițat de doruri, ți-am adulat făptura
Ce-o căutam zadarnic sfârșit de disperare,
Dar când pierdui speranța, norocu-a frânt tortura,
Căci mi-ai ieșit în cale, tu stea strălucitoare !
De-atunci văd altfel lumea: mai sacră-i primăvara,
Tresar când văd cocorii și plâng când cucii cântă.
Amurgurile toate îmi par că-mi sunt comoara,
Fluturi zburând prin iriși îmi par icoană sfântă...
Din zgurile durerii crescură crini de aur,
Vibrările stelare le-aud drept simfonie
Și tot ce ne-nconjoară mi-a devenit tezaur,
Convins că-aceste taine se datoresc doar ție !
Glen Ellyn, 25 mai 2024
011.077
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Tu-mi umpli infinitul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14180327/tu-mi-umpli-infinitulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Frătăuții Vechi-26.05.2024