Poezie

De neuitat vom fi

2 min lectură·17 mai 2021

Mediu

Lacrimi și șoapte stranii din stele și din flori

Se scurg aici pe lumea de mulți suferitori,

Și când în cuibul nostru de patimi ele-ajung,

Mai curăță din rele pentr-un mileniu lung.

De-aceea eu spre spațiul acesta mă îndrept

Având speranțe vii în soarta ce-o aștept.

Râvnesc demult o lume cu slăvi ca de altar,

Nemărginită-n bine, unde iubirea-i far

Cu rădăcini adânci în cinste, demnitate -

Cetate de lumină și sfântă libertate !

Aș vrea să fie-acolo plaiuri uluitoare

Cum sunt în Țara mea, cu câmpuri roditoare,

Cu munți, coline, codri, cu-izvoare și comori,

Dar fără lași și lideri de Țară vânzători...

Niciun popor nu-i cazul s-ajungă sclav lacheu,

Să stea-n genunchi sub altul, decât la Dumnezeu !

Cu El întâi să-ncepem iubirea pe pământ,

Apoi familii, prieteni - dar EL e cel mai sfânt,

Căci EL, de fapt, ne-aprinde incendiu-ntre noi doi;

Altfel, iubirea scade, chiar dacă azi e-n toi !...

Cereasca dăruire e-un templu transcendent,

Zidit din inimi sacre pe-un crez și-un Testament,

Surplus de nemurire, de-nalte zămisliri.

E altruismul nostru în brave dăruiri.

Întreci pe mulți în aprigi virtuți și frumuseți,

Când pe săraci i-ajuți și multe îi înveți !

În facerea de bine noi sigur n-am tras chiul,

Deși-ar fi greu să spunem că am făcut destul...

Oricum, dacă-nzeci-vom un dar cu-adevărat,

Și tu și eu ajungem un Om de neuitat !

Glen Ellyn, 16 mai 2021

001.359

Cristian Petru Balan. “De neuitat vom fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14155532/de-neuitat-vom-fi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.