Poezie

O întrebare a vieții

1 min lectură·27 aprilie 2021

Mediu

Ascultă cum râd florile-n poienile-nsorite

Când țărna le pulsează vibrante energii

Cu armonii ascunse, de noi neauzite,

Simțite-n schimb de-albine și fluturași zglobii.

Toate ne-aduc în cuget misterele vieții

Cu cosmice complexe sfârșite-n mari tăceri,

Cu simplități banale, părând fără discreții,

Deși sunt taine-adânci, benefice-n puteri!

Privește cum izvorul cu slab susur de unde

Și-nvață firul apei să fie vârf de valuri

Spre-a se uni-n șuvoaie, s-ajungă-acolo unde

Va fi-n ocean un munte lichid ce sfarmă maluri !

Privește cum zefirul, plin de-o blândețe bună,

Adie calm prin lanuri dansând cu maci și spice

Și-apoi brusc se-ntețește, se schimbă-ntr-o furtună

Ori chiar într-o tornadă decisă tot să strice !...

De-aceea-astfel de fapte îmi cer să nu fiu moale

Și să mă-ntreb cu grijă, lipsit de vreo mânie:

Biata iubire-n oameni urmează-aceeași cale?

Sau chiar și ea va trece prin crunta nebunie?

Glen Ellyn City, 26 apr. 2021

001.363

Cristian Petru Balan. “O întrebare a vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14155110/o-intrebare-a-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.