Poezie

Mici profunzimi

1 min lectură·7 februarie 2021

Mediu

Dragi unduiri de pace vin din seninul cer:

Dulci mângâieri de raze pe scări de primăveri

Coboară-n suflet calde, cu-armonios mister,

Înnobilându-i taina scăldată-n adieri.

Prefaceri nepătrunse se-adună-n mari splendori

Cu- 'nalte constelații răsfrânte-n frumuseți,

Iar arderile noastre - renăscători fiori -

Ne-aprind în inimi focul unei eterne vieți...

Din dârze ritmuri ample, pulsând speranțe-adânci,

Se nasc iubiri sfințite cu lacrimi de dureri

Sau chiar vârtejuri aspre care sfărâmă stânci.

Prin ele-acum toți trecem blocați în nicăieri.

Cu fulgere de-orgolii, salubre stări de dor

Se nemuresc în planuri mărețe-n necuprins.

Sub ele-ngheață Timpul încetinit din zbor,

Să-nmărmurească veacul când țelul este-atins.

Eternitatea-așteaptă, căci nici o grabă nu-i...

Noi îi țintim portalul august în străluciri,

Spre-ai cuceri splendoarea și sanctitatea lui,

Dar nu-i știm și reversul cu-arzând dezamăgiri!

Filozofăm degeaba despre-un „electric sfeșnic”...

Un lucru-i cert și logic, chiar de-ar suna cam șters:

Că tu și eu, cu toții, am fost și vom fi veșnic

IREPETABILI, UNICI în marele-Univers !

Glen Ellyn City, 7 febr, 2021

001.050

Cristian Petru Balan. “Mici profunzimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14153338/mici-profunzimi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.