Poezie

Încoronări

(poem de dragoste)

2 min lectură·12 octombrie 2020

Mediu

Ce glorios e-amurgul plin de mistere sfinte!

Din slăvi, Eternitatea vorbește fără grai...

Nici barbaria noastră, nici vreun instinct fierbinte

Nu-i tulbur' măreția de-aprinse Porți de Rai.

E drept să stau eu singur, strivit de-nduioșare

Și să privesc minunea când tu atunci lipsești?

Oricât de-imperioasă și-oricât ar fi de mare,

Ea-și pierde din fantastic dacă tu nu ești...

Nimc n-are valoare când simți singurătatea,

Nimic nu-i fericire când n-ai cui s-o împarți!

De-aceea fiecare să-și aibă jumătatea -

E-o lege-a existenței și-i crimă s-o combați !

În drumul meteoric care-l parcurg în viață,

Tu-mi ești busola ființei, căci drept mă-orientezi,

Iar ea-mi trimite raze cifrate-ntr-o povață

Și chiar devin văpaie de voluptăți, de-o vezi.

Tu știi că mult și crâncen luptam plin de dorință

Să trag din imposibil lozul câștigător,

Să te câștig din toate, cea mai râvnită ființă,

Și-am dobândit comoara, în pizma tuturor!

Cel ce-a învins, din flăcări de-amurg și curcubeie,

Azi ți-mpletește ode și te înalță-n vers:

Întreagă ești în ele, candidă melopeie,

Cum nu mai este alta în niciun univers!

Din sferele iubirii mi-nspiri sfinte extaze

Ademenind lumina și îngerii din zbor

Care smulg din amurguri coroana lor de raze,

Să-ți încunune fruntea, să li te-asemeni lor.

Glen Ellyn City, 11 oct. 2020

00808

Cristian Petru Balan. “Încoronări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14150259/incoronari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.