Poezie
Ne-am rătăcit cu toții
(Apel pentru salvare)
1 min lectură·
Mediu
Sunt fulgere ascunse în lacrimi cu durere:
Speranțele-otrăvite s-au răsculat subit -
Cutremurări de-adâncuri cer transfomări severe
În lumea decăzută ce-aleargă spre sfârșit...
Ne-am rătăcit cu toții în prăbușiri, deodată;
Vai ție, omenire, ce te re-ntorci spre glod!
Tot ce-ai zidit milenii prin trudă-ndelungată
Azi terfelești voioasă și urci pe eșafod!
Te afli-n fața porții Infernului, râzândă,
Bătând în ritm de muzici grăbită s-o deschizi...
De nu te-ntorci de grabă, nu vei scăpa de-osândă...
Oprește-te, că-i groaznic! Ai clipa când decizi!
Mai sunt totuși câțiva strigând spre ceruri tare,
Căci văd sus o Lumină ce crește... Tu n-o vezi?
Este Lumina Lumii ce vine spre Salvare!
N-ai vrea să fii tu primul din toți să te salvezi?
Glen Ellyn City, 19 sept. 2020
00989
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Ne-am rătăcit cu toții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14149820/ne-am-ratacit-cu-totiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.