Poezie

Am răscolit văpaia...

1 min lectură·15 septembrie 2020

Mediu

Am răscolit fierbintea văpaie a iubirii,

Misterele-i ascunse ce-aprind dulci fericiri,

De-acum să-ți lumineze, prin tainele-mplinirii,

Desăvârșirea ființei - izvor de contopiri.

Tot mai cu farmec nobil ți-e frumusețea rară,

Și tot mai orbitoare mi-o radiezi în jur;

Candorile din suflet sunt marea ta comoară -

Încerc să-ajung la toate, din tine să le fur,

Să mă-nfășor cu ele în mrejele-adorării,

Să consfințim perechea ca astre noi sub cer.

Prin spații largi, vulturii să urce-n culmea zării -

Flotilă de onoare ca simbol de mister...

Căci o iubire sfântă nu-i doar o întâmplare;

Ea-i chiar Destinul nostru din veșnicii sortit.

Noi doi i-am fost aleșii - ce nobilă onoare ! -

Ne-a căutat norocul și iată: ne-a găsit !...

De-aceea se cuvine să proslăvim Destinul;

Caratele iubirii din cer ni le-a adus.

El ni le-a pus pe creștet și-n el ni-i tot Divinul,

În el speranțe, glorii cu zori făr' de apus !

Glen Ellyn City, 14 sept. 2020

001.117

Cristian Petru Balan. “Am răscolit văpaia....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14149664/am-rascolit-vapaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.