Poezie

Permanențe

1 min lectură·18 martie 2020

Mediu

Din nou simt cum în suflet îmi intră primăvara

Venind cu tril de păsări pe susur de izvor.

Cu drag, din flori și versuri, eu i-am brodat tiara,

Iar ea mi-aprinse-n sânge al dragostei fior...

Așa-mi explic potopul de mii de sentimente,

Ce m-au cuprins deodată prin calde răbufnri,

Când te-am văzut, timidă, fugind de complimente,

Ferindu-te de lume și lacome priviri.

De-atunci îmi ești tezaur... Mi-ai devenit lumină,

Un univers de vise, un țel al vieții-ntregi!

Trufașa ta prezență mi-e aură divină

Și-o hărăzire sfântă cum nu poți s-o-nțelegi,

Căci nu-mi ești doar iubită, ci un izvor de unde,

Ce radiază-n cosmos lumini de primăveri.

Îmbătătoarea-ți ființă prin cuget îmi pătrunde

Și viața mi-o transformă în munți auriferi!

Cu ideale taine, înhami virtuți și patimi

La jugul poeziei ce cară frumuseți -

Și dacă-ți laud viața, tu vii și-adaugi cratimi

Spunând că viața-i scurtă și că n-ai zece vieți.

Dar fiindcă pentru mine tu mi-ești o simfonie,

Vreau s-o compun întreagă, cum meriți pe deplin...

De-aceea, când scriu versuri, am presimțirea vie

Că vei trăi chiar veșnic prin pagini ce-ți închin!

Glen Ellyn, USA - 18 martie 2020

001.113

Cristian Petru Balan. “Permanențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14145428/permanente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.