Poezie

Încurajări

(O poezie despre coronavirus)

1 min lectură·17 martie 2020

Mediu

Purtând încornorări pe cap, hidoasa Moarte,

Râzând perfid, îmbrățișează-acum Pământul,

Iar noi, de frica ei, fugim în orice parte,

Căci brusc ne ia în furci mai iute decât vântul...

Mocirla vieții noastre ajunse pân' la cer

Și-n loc de adevăruri sorbim false minuni;

Tot ce-a fost cald și nobil s-a-nțepenit în ger

Și-am devenit o gloată mânată de minciuni.

Sub măsurate porții, adâncul cel mai fals,

Pozând că-i adevărul, speranțe vagi ne dă,

Ne-ncântă ochii noștri cu-n iluzoriu vals,

Apoi dispare-n ceață, căci tot minciuni pledă!

Savanții-mi dau decepții - și-atunci, înțelepțește,

M-am dus la un călugăr bătrân și priceput.

Acesta, cu blândețe, mi-a spus pe-un ton, frățește:

„Stai liniștit, fârtate... Suntem doar la-nceput!...”

Glen Ellyn, USA - 17 martie 2020

001.101

Cristian Petru Balan. “Încurajări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14145399/incurajari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.