Poezie
Colaps gravitațional uman...
1 min lectură·
Mediu
Și totuși, ce ne-am face dacă,
urmând legile (nu toate previzibile) ale materiei,
ne-am prăbuși deodată în noi înșine
cu toate celulele și atomii noștri,
strivindu-ne materia din noi prin apăsări proprii,
precum se-ntâmplă în black-hollurile din cosmos,
până ce fiecare ajungem a fi
un punct primordial întru totul viu și inteligent
care, după aceea, va exploda cu violență
devenind un fel de univers ?...
Atunci poate că ni s-ar topi impuritățile din noi
cu toate laturile lor rele,
iar sufletele ni s-ar transforma în raze orbitoare de cuvinte
suspendate în veșnicie ca un miraj atotputernic,
proliferând miracole infinite și uluitoare,
căci toți am fi entități zdrobitor de puternice...
Și totuși, totuși...
N-am fi deloc liniștiți sau fericiți,
căci atunci s-ar trezi în noi visele vechi
ce ne-ar obseda cu dorințe nostalgice
de a redeveni ființele vremelnice,
pătimașe și slabe, veșnic nemulțumite, care am fost la început.
De aceea mai bine să nu ni se întâmple nimic!
Glen Ellyn, 13 sept. 2019
00916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Colaps gravitațional uman....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14141054/colaps-gravitational-umanComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.