Poezie

Veronica Micle

1 min lectură·8 ianuarie 2019

Mediu

Poetă neferice, cu-o inimă fierbinte

Și-aprinsă de-un Luceafăr privindu-l la zenit,

Sclipiri de diamante îți ard în ochi și-n minte,

Eternă muză tristă cu suflet răscolit,

Amestec de Veneră și de Madone sacre

Ți-a fost succinta viață de miere și de-amar

Slăvită de-al tău Zeu, blamată-n voci de soacre

De cei ce-mproșcă bârfe, fără-al iubirii har,

Tu, Veronică blondă, cu ochi de ametiste,

Cu plete de vestală și bucle strălucind,

Regină-a Poeziei din slove dulci și triste,

Privim cu drag la tine și lacrimi ne cuprind,

Căci n-ai avut putere ca să reziști pierzării

Și tragediei vieții ce te-a lovit din greu,

Când Zeul și-a luat zborul, la marginea răbdării,

Tu ai decis în grabă să fii cu el mereu...

Glen Ellyn, USA - 7 ian. 2019

001.670

Cristian Petru Balan. “Veronica Micle.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14134992/veronica-micle

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.