Poezie

Sonata Lunii

1 min lectură·6 aprilie 2018

Mediu

Compozitorului Ludwig van Beethoven

Pe-oglinzi lucii de ape, măreț plutește Luna,

Părând, prin gărzi de stele, alb crin imperial.

Broscuțele din margini o proslăvesc întruna

Iar trestii i se-nclină când brize suflă pal...

Din codru-adânc, din preajmă, se-aud triluri de noapte -

Natura-ți cântă, Lună, cu glasu-i monoton,

Prin coarde lungi de sălcii și-a' greierilor șoapte,

Înfiorând tăcerea cu-n dulce cosmic ton...

În calmul blând de raze faci păsări să viseze

Pitite printre ramuri și suspinând în somn

Prin purpura-nserării, ca-n zori, când sunt iar treze,

Toate să-ți cânte imnuri ție și-al zării domn...

Regină Lună, mamă de-ndrăgostiți sălbatici,

Pe cât i-nalți la tine, pe-atât îi bagi la fund.

Te-admiră toți vorbindu-ți ca niște nebunatici,

Iar tu te faci că-năbuși incendiul lor profund,

Dar mi-i droghezi cu vise și-o-ncredere bizară,

Mi-i fericești o clipă, de secole, mereu,

Făcându-le iubirea să pară dulce-amară -

Poeții-apoi te cântă - cum fac acum și eu...

Glen Ellyn, 5 aprilie 2018

001.617

Cristian Petru Balan. “Sonata Lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14123593/sonata-lunii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.