Poezie

Leonardo da Vinci

1 min lectură·4 martie 2018

Mediu

Leonardo, Leu al artei, de la Vinci, toate-nvingi!

Împărat peste creații, căutând Desăvârșirea,

Te-ai născut să faci de toate și pe toți să ne convngi

Că prin numai două brațe poți cuprinde omenirea.

Cu picturi, sculpturi, eseuri, invenții, arhitectură,

Proiecții ingenioase, disecții, elicoptere,

Parașute, legi, origini, multe studii de natură,

Devenind renascentistul, Om-Universal prin ere,

Încât Dumnezeu, cu tine, a făcut un compromis,

Ți-a turnat în sac de toate, până-n vârf ți l-a umplut -

Robinetul Său cel darnic cred că l-a uitat deschis,

Iară tu, drept mulțumire, I-ai răspuns prin Absolut!

Astăzi noi stăm prin muzee și-admirăm, plini de uimire,

Fresca „Cina cea de taină”, „Gioconda” cea zâmbitoare,

„Madona din stânci”, măreață, statui fără de pieire,

Dar din toate „Mona Lisa” va fi veșnic cea mai mare!

Când în anul „cinșpe-cinșpe” (1515), tu în Franța te-ai mutat,

Regele Francisc Întâiul te-a văzut cum altul nu-i:

Te iubea ca pe un tată și-un măreț palat ți-a dat,

A stat în genunchi la tine și-ai murit în brațul lui!

Glen Ellyn, 3 martie 2018

001.735

Cristian Petru Balan. “Leonardo da Vinci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14121537/leonardo-da-vinci

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.